Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

NewIcon / 14-Jul-2010

  Palatul se deosebeşte în toate privinţele de clădirile bucureştene din prima jumătate a secolului al XX-lea. Arhitectura are un caracter pronunţat apusean. Intrarea majestuoasă, largă, înaltă; inversul intrărilor caselor vechi, româneşti, cu intrare ingustă. Ferestrele largi cu oberlichturi ogivale, inversul ferestrelor obişnuite la noi, pătrate sau dreptunghiulare. Clădirea este flancată de cele patru colţuri ale ei de câte un turn cu pretenţii de castel. Pe ambele faţade, câte un balcon de lungimea încăperii. Spatele clădirii care, pe vremuri, dădea în grădină, identic cu faţada pricipală, inversul caselor noastre al căror spate nu corespundea întru nimic cu faţada. Până şi luminatorul, de proporţii neobişnuite la noi – mai mult o cupolă teşită – construit în aşa fel ca să nu strice aspectul decorativ al acoperişului, îi dă un act de naştere străin şi în acelaşi timp de vârstă, adică din prima jumătate a secolului al XX-lea. Grădina proprietăţii era vastă, de jur-împrejurul palatului. În grădina din spate se afla (ca la Mitropolie), pe o consolă de marmură, un ceasornic solar, cu un tun în care se punea praf de puşcă şi care la miezul zilei, sub acţiunea razelor soarelui, lua foc vestind ora 12.

 În calitate de uzufructuar al clădirii, Grigore Şuţu încheie în 1863 cu sculptorul Karl Storck un contract pentru „ornamentarea cu desenuri” a zidurilor interioare (în prezent refăcute, în holul de jos, potrivit originalului); el a deschis cele trei arcade, existente şi astăzi, în holul mare şi a creat scara monumentală ce se desparte în două braţe la mijlocul etajului, înzestrând totodată peretele din faţă cu o oglindă adusă de la Murano (surmontată de portretul în medalion al Irinei Şuţu), în stilul epocii.

În toamna anului 1836, 21 octombrie, Costache Şuţu comandase unui meşter austriac Eser executarea unui „policandel” cu 24 de sfeşnice, din 100 ocale de aramă şi 25 ocale de tutea, la cel cu cel făurit unui paharnic Ienache pentru biserica Sf. Ioan Nou.

 

Silvia Colfescu - Bucuresti: ghid turistic, istoric, artistic - Vremea, 2009 / 13-Dec-2009

"    Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București funcționează într-una din cele mai vechi și mai frumoase clădiri care se păstrează în centrul orașului, casa familiei Șuțu, care a dat țării domnitori și mari dregători.

     În acest palat aveau loc, în secolul al XIX-lea, cele mai somptuoase recepții din Capitală, la care participa toată protipendada bucureșteana. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, clădirea a adăpostit sediul Băncii Chrissovelloni.

     Casa a fost construită între 1832-1834 după planurile arhitecților austrieci Witold și Konrad Schwink. Clădirea, de stil compozit, are elemente de neogotic fericit îmbinate cu elemente neoclasice. Palatul a fost renovat în mai multe rânduri; cele mai importante lucrări s-au executat în 1862 și între anii 1957-1958. Decorația interioară este opera sculptorului Karl Storck (1826-1887).

     Interiorul păstrează intacte multe dintre elementele de decor originale."

Extras din:

Colfescu, Silvia - București: ghid turistic, istoric, artistic, București, Vremea, 2009 [►]

delia_m / 06-Apr-2009

1831-1832 - arh. Konrad Schwink si Vitul